Tipuri de fraze

 În cadrul frazei propoziţiile sunt legate prin aceleaşi relaţii sintactice ca şi cele de la nivelul propoziţiei. Acestea sunt următoarele două tipuri de relaţii:

a) relaţia de coordonare se stabileşte între propoziţiile de acelaşi fel (ambele principale sau ambele secundare): Vântul bate, ¹/ câinii latră. ²/(Folclor);

b) relaţia de subordonare leagă două propoziţii aflate pe planuri diferite, propoziţii care depind una de alta. Acest tip de relaţie se stabileşte între o subordonată şi regenta ei: Nu trezi şarpele ¹/ care doarme. ²/ (Folclor).

În funcţie de relaţiile stabilite între propoziţiile care intră în componenţa frazelor, acestea se împart în următoarele tipuri:

Tipul de fraze	Propoziţiile din cadrul frazei	Exemplu	Mod de marcare în schemă
1) fraze formate prin coordonare	– două sau mai multe propoziţii principale	Vântul aţâţă focul 1/ şi vorba aţâţă vrajba 2/. (Folclor)	cu linii orizontale: P(1)  ─  P(2)
2) fraze formate prin subordonare	– o propoziţie principală şi una sau mai multe subordonate	Vulpea, 1/ când n-ajunge la struguri, 2/ zice 1/ că sunt acri. 3/(Folclor)	cu linii verticale sau oblice: P(1)  S(2)        S(3)
3) fraze mixte, formate prin raporturi de ambele feluri Tipuri de subordonate în frază  Propoziţiile subordonate sunt de următoarele feluri.  Subordonata Elementele introductive Exemplu 1. subiectivă 1. pronume: care, cine, ce, cea ce, cât, oricare, oricât, orice; 2. adverbe: unde, când, cum, cât; 3. conjuncţii: că, să, ca (…) să, dacă, cum că Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge. Se aude cum vuieşte marea. Era de aşteptat ca el să nu reuşească. 2. predicativă 1. pronume: care, cine, ce, cea ce, cât, oricare, oricât, orice; 2. adverbe: cum, oricum, precum, cât, oricât; 3. conjuncţii: că, să, ca (…) să, dacă, de Problema este cine ne va ajuta. Oraşul a rămas cum a fost. Adevărul e că nu pot uita zilele acelea îngrozitoare. Întrebarea e dacă ei vor fi de acord. 3. predicativă suplimentară 1. pronume: care, cine, ce, cea ce, cât, oricare, oricât, orice; 2. adverbe: cum, oricum, precum, cât, oricât; 3. conjuncţii: că, să, ca (…) să, dacă, de Îl ştiu cine este. Îi văd cum aleargă prin grădină. Îl ştiu că este foarte muncitor. 4. atributivă 1. pronume: care, cine, ce, cât, cel ce, oricare, oricine (+prepoziţie); 2. adverbe: unde, când, cum, cât; 3. conjuncţii: că, să, ca (…) să, cum că, dacă Omul care ştie carte de toate are parte. Acestea sunt locurile unde am copilărit. A venit timpul să clarificăm situaţia. 5. completivă directă 1. pronume: care, cine, ce, cea ce, cât, oricare, oricât, orice; 2. adverbe: unde, când, cum, cât; 3. conjuncţii: că, să, ca (…) să, dacă Dumnezeu n-ajută pe cine nu se ajută. Nu ştiu unde ai fost. Învăţa gâsca să înoate. 6. completivă indirectă 1. pronume: care, cine, ce, cea ce, cât, oricare, oricât, orice (+ prepoziţie); 2. adverbe: unde, când, cum, cât; 3. conjuncţii: că, să, ca (…) să, cum că, dacă Discutăm despre ce s-a întâmplat. Dau cui are nevoie. Sunt sigur că situaţia se va aplana. Oaspeţii se pregătesc să plece. 7. completivă de agent pronume: care, cine, ce, cea ce, cât, oricare, orice (+ prepoziţiile de, de către); A fost ajutat de cine era alături de el în acele clipe. 8. sociativă pronume: care, cine, ce, cea ce, cât, oricare, orice (+ prepoziţiile cu, fără, împreună cu) A urcat muntele cu cine a putut să reziste până la capăt. A plecat din sat cu ceea ce a putut încărca într-o căruţă. 9. instrumentală Analiza sintactică a frazei Analiza sintactică a frazei presupune următoarea succesiune de etape: 1. Segmentarea frazei în propoziţii: – identificarea şi sublinierea predicatelor – marcarea elementelor de relaţie – coordonatoare şi subordonatoare – prin includerea lor între paranteze – delimitarea propoziţiilor şi numerotarea lor 2. Precizarea felului propoziţiilor şi stabilirea raportului sintactic dintre ele: – propoziţii principale / propoziţii subordonate / propoziţii regente 3. Alcătuirea schemei relaţionale 4. Caracterizarea frazei: a) frază formată prin coordonare b) frază formată prin subordonare c) frază mixtă Model de analiză sintactică a frazei 1. Segmentarea frazei în propoziţii: Se propti cu spatele de trunchiul încrestat al pomului 1/ [şi] 2/, [în vreme ce] deasupra ei frunzele ruginite, moarte, zuruiau legănate de vânt 3/, dânsa cu pleoapele închise, scăldate în lacrimi de durere, asculta 2/ [cum]ronţăie vitele în grajd 4/, [cum] vâjâie din când în când câte o suflare aspră prin frunzişul copacilor din grădină 5/ [şi] [cum] toate acestea se amestecă într-un zgomot ciudat, monoton 6/, [ce] seamănă cu povestea unei vieţi triste 7/. (Liviu Rebreanu) 2. Precizarea felului propoziţiilor şi stabilirea raportului sintactic dintre ele: 1 ─ Propoziţie principală; 2 ─ Propoziţie principală; 3 ─ Propoziţie circumstanţială temporală subordonată propoziţiei 2 prin locuţiunea conjuncţională în vreme ce; 4 ─ Propoziţie completivă directă subordonată propoziţiei 2 prin conjuncţia cum; 5 ─ Propoziţie completivă directă subordonată propoziţiei 2 prin conjuncţia cum; 6 ─ Propoziţie completivă directă subordonată propoziţiei 2 prin conjuncţia cum şi coordonată cu propoziţia 5 prin conjuncţia şi; 7 ─ Propoziţie atributivă subordonată propoziţiei 6 prin pronumele relativ ce; Felul propoziţiilor şi raportul sintactic dintre ele pot fi notate şi astfel: 1) PP 2) PP 3) CT (2) 4) CD (2) 5) CD (2) 6) CD (2) 7) AT (6)  3. Schema frazei:            1 PP ------- şi -------  2 PP 3 CT ---- 4 CD ---- 5 CD  ---- şi ---6 CD │    7 AT pronume: care, cine, ce, cea ce, cât, oricare, orice (+ prepoziţiile cu, datorită, din, după, fără, în, la, prin) Îl loveşte cu ce are în mână. Fiecare cu ce poate să-şi ajute ţara lui.	– una sau mai multe propoziţii principale şi una sau mai multe subordonate	Leului nu i-a fost ciudă 1/ că l-a lovit vânătorul, 2/ ci că l-a lovit măgarul. 3/ (Folclor)	cu linii de ambele feluri: P(1) S(2)   ─  S(3)